Plumb - George Bacovia

Bacovia a scris Plumb când avea 19 ani. Era exact în anul în care renunța la școala militară după doar câteva luni. Nu suporta viața cazonă, uniforma și ordinele. 

Erata: min 12.26 Bacovia, nu Blaga (evident)! Din prea mult entuziasm, cu scuzele de rigoare.

Nota 10 este locul in care noi invatam pentru tine. Iti povestim succint si organizat subiectele de la limba romana. Examenul de bacalaureat devine foarte simplu. Adio, bac!

Transcript

Un adolescent este prins într-o capcană fără șanse de scăpare. Nu poate evada, orice ar face. Singura ieșire: moartea. Capcana: trupul său hidos, bolnav, rânced.

Ești la Nota 10. Acolo unde tema la română e cool. Ca un film bun. Demontrăm azi despre Plumb – George Bacovia.

Plumbul este greu, opac, apăsător. Te face să cazi sub greutatea lui, îți blochează vederea, îți naște sentimente de claustare. Tot plumbul este cel care îi limitează puterile lui Superman. Panică! Supereroul nu poate vedea prin plumb. Elementul chimic cu numărul 82, plumbul, este un metal greu, cu o densitate foarte mare. E folosit de pescari, în bateriile mașinilor și la fabricarea gloanțelor. Este toxic, ceea ce face ca glonțul cu plumb să fie împotriva normelor ecologice. Ar trebui taxat suplimentar. Abia acum folosesc cuvântul plumb a șasea oară, ceea ce înseamnă că trebuie să o mai fac încă o dată pentru a-l egala pe Bacovia, cel care l-a folosit de șapte ori în capodopera sa, Plumb.  Eu am folosit până acum de două ori mai multe cuvinte decât Bacovia. Poezia Plumb are 53 de cuvinte, cu tot cu titlu.

Context

Bacovia a scris Plumb când avea 19 ani. Era exact în anul în care renunța la școala militară după doar câteva luni. Nu suporta viața cazonă, uniforma și ordinele. Nici școala propriu-zisă nu era printre favoritele sale, aia cu română și matematică. În schimb, îi plăcea să deseneze. Iubea și vinul. Zice poetul despre el însuși: Bacovia mai înseamnă însă și altceva. Prescurtând pe Bacchus în Baco și adăugând apoi cuvântul latin via – calea, adică ajungi să vezi că Bacovia înfățișează pur și simplu Calea lui Bacchus. 

A avut o copilărie deprimantă, o adolescență urâtă, iar viața i-a fost marcată de diverse boli și tragedii. Un om care aproape tot timpul a fost trist, îngândurat, anxios. 

Peste aceste semințe vine momentul din iarna lui 1900, când tânărul Bacovia ajunge la o înmormântare. Frig, vânt, atmosferă cenușie și un cavou plin cu sicrie de plumb. De aici, un singur pas până la: 

Stam singur lângă mort... si era frig...
 Si-i atirnau aripile de plumb.

Ceea ce ne conduce la:

Viziunea Nota 10

Ai în școală un coleg pe care nu-l bagă nimeni în seama? Să-l numim Tinel, poreclit Tinetă. I se mai spune și Latrinel, sau Latrină. Ciudatul singuratic, ascuns în colțuri și fără invitație la petreceri? Eventual, cu fața plină de acnee și ciupituri. Ei bine, Tinel este Bacovia. Un tip retras, antisocial și neadaptat. 

Când a scris Plumb, Bacovia era colegul tău cu acnee. Nu a stat el să se gândească “sunt simbolist și voi aborda o temă care să deschidă drumuri noi pentru poezia eufonică” – cam ceea ce găsești pe net în comentarii. Pur și simplu, avea o nevoie să exprime ceva. Ceea ce simțea. Singurătatea lui apăsătoare. Durerea de a trăi într-un trup hidos. Era un strigăt de ajutor pentru a căpăta atenție, iubire, căldură sufletească. 

Dacă stilul tău este copy/paste, atunci folosește google, învață pe dinafară și scrie în lucrare lirismul este subiectiv, apar mărci ale eului liric, verbe și adjective pronominale la persoana întâi singular. Dacă nu, privește-l pe Tinel, colegul tău retras, gândește-te o clipă ce simte el și de ce este singur. Poate că el vede lumea în pixeli Roblox, dar Bacovia era la fel. Mă rog, el nu avea internet, dar avea talent și o nevoie: să fie iubit și să fie auzit atunci când spune Hei! Și eu sunt aici!

Despre autor

Internetul geme de informații legate de Bacovia, e simplu să afli ce vrei. Noi ne oprim la un citat care dezvăluie multe. 

Zice Bacovia: Nu am niciun crez poetic. Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru că-mi place această îndeletnicire. Trăind izolat, neputând comunica prea mult cu oamenii, stau de vorbă adesea cu mine însumi, (…) şi iau note pentru a mi le reciti mai târziu. Nu-i vina mea dacă aceste simple notiţe sunt în formă de versuri şi câteodată par vaiete. Nu sunt decât pentru mine.

Poetul Bacovia are filme cu cadavre descompuse, vânt rece, copii bolnavi și amanți distruși. Apocalipsa își trăiește apogeul în vorbele sale dibace. 

Bacovia nu își propune să scrie cumva anume. Nu caută simboluri care să aibă ecou în mintea cititorului. Pur și simplu, așa a trait el. Astea erau simțirile lui, asta era ceea ce avea în suflet zi de zi. Era bolnăvicios, urâțit de Zona Zoster, cochetând cu nebunia. Până și chipul lui pare sinonim cu moartea. Zice același Bacovia: De obicei stau aproape toată ziua în casă. Nu mă plictisesc şi nu mă neliniştesc în singurătate. 

Evit oamenii pentru că persoana mea ar aduce un fel de umbrire peste veselia lor spontană. Îi respect prea mult ca să le aduc vreo supărare.

Filmul de scurt-metraj Plumb

Evident, nu există. Facem un exercițiu de imaginație ca să înțelegem ce vrea Bacovia.

Exterior, zi. Frig, vânt, fără soare. Cadru general din dronă. Zborul lin ne poartă peste câteva case ponosite, de periferie. Ploaie deasă. Doi cîini se bat pe rămășițele unui cadavru de corb. Copacii se îndoaie sub vântul puternic, rece. Un cerșetor perfect sănătos își ascunde picioarele sub zdrențe și devine olog. O data cu imaginea primelor cruci auzim o voce din off:

Dormeau adânc sicriele de plumb,
 Și flori de plumb și funerar veștmânt –

Drona vede de sus cimitirul sărăcăcios, neîngrijit. În mijloc, un cavou care pare imens printre crucile încovoiate. Abandonat, dărăpănat. Ușile deschise, grele, nu se clintesc în vântul care aproape doboară o bătrână care trece. Drona coboară la nivelul solului și ne lasă să vedem interiorul cavoului. Gulerul ridicat al parpalacului ascunde chipul hidos al poetului. Voce din off: 

Stam singur în cavou… și era vânt…
 Și scârțâiau coroanele de plumb.

Camera de filmare intră în cavou. Nu putem citi inscripțiile de pe morminte, dar prezența lor este apăsătoare. Tonuri de cenușiu, totul este în penumbră. Vocea din off se suprapune peste prim planul cu chipul poetului.   

Dormea întors amorul meu de plumb
 Pe flori de plumb, și-am început să-l strig –

Poetul aprinde o lumânare. Aceasta se stinge imediat din cauza vântului. Vocea din off continua.
Stam singur lângă mort… și era frig…
Și-i atârnau aripile de plumb.

Ultimul cadru surprinde lacrima care aproape cade pe obrazul poetului. Camera se îndepărtează lent. Vedem conturul poetului proiectat pe sicrie. Scoate din buzunar ceva. Felul în care ridică mâna spre tâmplă ne poate face să credem că are un pistol. Fade to black. Generic.

O altă producție demnă de unsprezece premii Oscar. De fapt, un simplu exercițiu care să ne ajute să pricepem că până și cea mai plictisitoare temă poate deveni un film bun. Depinde doar de noi să abordăm ideea ca atare.

Despre ce e vorba

Evident, primul lucru despre care trebuie să vorbim este leitmotivul întregii construcții poetice: plumbul.  Prezența lui este obsedantă și virilă. În viziunea lui Bacovia este acel ceva care îl sugrumă, îl claustrează, îl îndeamnă către moarte. Plumbul simbolizează tot ce este în jur și se coagulează ca sângele rece în sursă de eternă nefericire. Nivelul speranței: zero. Nici nu pâlpâie măcar.

După cum spuneam: un adolescent este prins într-o capcană fără șanse de scăpare. Nu poate evada, orice ar face. Singura ieșire: moartea. Capcana: trupul său hidos, bolnav, rânced.

Conflictul principal

Este dat de discrepanța flagrantă dintre poet și lumea care îl înconjoară (cu tot ce presupune ea – oameni, acțiuni, sentimente). Personajul principal este un neadaptat antisocial incapabil să vadă un dram de lumină în jurul său. 

Comentariile de pe net spun că Bacovia vorbește despre condiția omului într-o societate care limitează. Este foarte simplu să dai vina pe altul și este foarte dificil să faci un efort să te adaptezi și să faci ceea ce vrei (sau ai nevoie) în condiții impuse din exterior – societate, familie, școală etc.  Cred că trebuie inversat raportul complet. Personajul din Plumb este incapabil să se adapteze și, foarte probabil, este sociopat. Problema este a lui, nu a celorlalți. 

Conflictul principal are două laturi.

1.    Conflictul exterior – între poet și lumea din jur, care nu este a lui și în care nu are capacitatea să se adapteze. El e singur (Stam singur în cavou), iar tot ceea ce este în afară este gri, rece, urât. De plumb.

2.    Conflictul interior – între dorința de a se schimba și imposibilitatea de a o face. Poetul ar vrea să fie capabil să iubească și să fie liber (și-am început să-l strig), dar nu știe cum să facă asta. Sau nu poate. 

Încă un argument: strofa unu din poezie are legătură cu exteriorul, iar strofa doi este orientată spre interior. 

Scop – obstacol

În orice creație de valoare avem un parcurs foarte clar. Cineva vrea ceva (protagonistul are un scop). Altcineva se opune, nu îl lasă să obțină acel ceva (antagonistul pune obstacole). Ecuația câștigătoare este:

Protagonist + scop = antagonist + obstacol

Cred că poezia lui Bacovia este un strigăt de ajutor. Probabil știe că nimeni nu-l poate salva de propriul destin, însă un dram de compasiune și atenție i-ar îndulci drumul, cu siguranță. 

Protagonistul nostru are un scop: să îi determine pe ceilalți să îl iubească. Să îi oblige, cumva, să penetreze stratul de plumb sub care s-a ascuns și să ajungă la el, să îi ofere iubire, alinare, atenție. 

Cine i se opune? Cine este cel rău? Societatea. Lumea din jur. Regulile.

Făcând legătura cu ceea ce spuneam la conflictul principal – plumbul simbolizează atât lumea exterioară (la care poetul habar nu are cum să se adapteze), cât și universul interior (imposibilitatea lui de a iubi sau de a se lăsa iubit).

Nu uita: când a scris Plumb, Bacovia de-abia fugise de la școala militară. Ce înseamnă armata? Moarte. Bocanci grei. Ordine apăsătoare. Reguli. Bacovia este adolescentul care vrea să scape din propria lui viață, din propriul său trup. Nu poate.

Strofa 1 – conflict exterior

Dormeau adânc sicriele de plumb,
 Și flori de plumb și funerar veștmânt -
 Stam singur în cavou… și era vânt…
 Și scârțâiau coroanele de plumb.

Poetul privește în jur. Înțelege că are alături doar moarte și frig. Condiții neprielnice, adică. Argumente împotriva fericirii și bucuriei de a trăi. Cine și-ar dori să deschidă ochii între sicrie pline de organe râncede? Cu siguranță, nu o persoană veselă, cu chef de viață. 

Atmosfera lugubră e completată de sunete – coroanele scârțâie, vântul șuieră. 

Strofa 2 - conflict interior

Dormea întors amorul meu de plumb
 Pe flori de plumb, și-am început să-l strig -
 Stam singur lângă mort… și era frig…
 Și-i atârnau aripile de plumb.
 
Amorul doarme întors. Lumea este răsucită, spre interior. Zice Bacovia că a strigat, dar nu l-a auzit nimeni, mai mult ca sigur. Sau, poate, că nici măcar nu a vrut să fie auzit. Pentru că îi place unde se află. Suferința îi conferă o anumită siguranță, este un spațiu cunoscut și asimilat. Ceva nou (chiar dacă are potențial de mai bine) înseamnă ceva nesigur. Adică mai rău și provocator de anxietate. 

Toate astea sunt speculații bazate pe text. S-ar putea să nu fie exact cele așteptate de profesorul copy/paste, dar fiecare afirmație este bazată pe ceea ce scrie în poezie și argumentat ca atare. Nu este inventat, pur și simplu. Părerea Nota 10? Este singura variantă cu adevărat valoroasă. Aceea în care gândim cu propriile mansarde, nu cu ale profesorilor.

Simbolistică

Evident, plumbul simbolizează toate cele pe care le-am enumerat. Moartea este cea care ține loc de lipsa adaptării, de incapacitatea de a înțelege și a fi înțeles. Amorul poate simboliza multe, dar eu aleg să fie acceptarea destinul implacabil. Clasicul amor fati. Am văzut tatuaje foarte sexy cu amor fati. Caută-le pe net. Totodată, caută și înțelesul. O să afli despre Camus și Nietzsche.

Ambele strofe încep cu ideea de somn. Cine doarme? Ce este somnul? Variante multiple de răspuns. Sunt culturi în care somnul este privit ca un fel de moarte, în care conștiența dispare și lasă loc beznei. Poate că tot universul lui Bacovia a fost dezvoltat în starea REM, de visare și scădere drastică a tonusului muscular. De aceea protagonistul nostru nu e în stare să facă nimic să se salveze, ci doar se jelește că totul moare în jur și pe el nu-l înțelege nimeni. E viu și mort simultan.

Cifra magică trei. Cuvântul plumb apare de trei ori în fiecare strofă. Pentru multe tradiții, trei este cifra perfectă, a divinității și a eternității. 

Cuvântul plumb apare și în titlu, ceea ce ne conduce la un total de șapte (1 + 3 + 3). Evident, șapte este un alt număr magic, divin, cu semnificații ascunse. Șapte arte, șapte zile, șapte note muzicale și tot felul de direcții care vorbesc despre perfecțiune.

Dacă îți place zona mistică poți căuta semnificații la nesfârșit. Poate fi amuzant. 

Concluzie 

Poți scrie la examen și că Plumb este artă poetică și că simbolul este centrul creației. Totul are legătură cu părerea poetului despre lume și regulile ei. Sunt două catrene cu rimă îmbrățișată și fiecare dintre ele reprezintă un alt plan. Unul exterior, altul interior. Este vorba despre moarte și destinul tragic pentru care am semnat din clipa în care ne-am născut.

Mulțumim ca asculti Nota 10! Locul în care noi învățăm pentru tine. Te rugăm, apasă butoanele like, follow, sau altele asemenea. Ne motivează să te ajutăm. Regulile noastre sunt simple. Tot ce prezentăm aici respectă patru idei: 

1.      Să fie cool.

2.      Să fie ca un film bun (povestit bine).

3.      Să fie în româna vorbită.

4.      Să nu conțină nimic din comentariile de pe net.